LACRIMI STINSE

Pana cand Doamne!?

2011-10-04T00:08:00.001+02:00

Ne aducem aminte cu nostalgie,cu tristete uneori,de acele vremuri demult uitate cand se alerga cu bucurie la adunare,emotiile ne cuprindeau inca de sambata seara,dupa o zi torida,dupa o zi de munca plina,ne asezam pe genunchi in fata Domnului,si povesteam cu El in rugaciune...
Fugariti de militie,ascunsi prin case,ne adunam prin paduri,pe la rauri,si alergam cu drag ori de cate ori puteam sa fim impreuna cu fratii...
Totul pare o poveste demult uitata,spusa de bunicii nostrii care saracii "erau cam ingusti datorita lipsei de informatie",povestesc oamenii despre un om,un om plin de duhul blandetii,un om care niciodata nu a ridicat vocea,nici chiar atunci cand militia i-a consfiscat caruta cu cai(singura lui modalitate de a castiga painea de zi cu zi),el i-a binecuvantat,oamenii il gaseau noapte pe marginea drumului strigand catre cer,caci el stia un lucru,si il traia zi de zi,indiferent de situatie...il iubea pe Domnu Isus mai mult decat orce pe acest pamant.
Dar despre sora Raveca care tine post de vreo 40 de ani,toata viata in post,iar noi amaratii de noi suntem tot mai coplesiti de infimitatile lumii acesteia,incercand din rasputeri sa supravietuim si sa fim la un pas cu societatea...
Suntem caracterizati de "ingusti",si suntem dati la o parte atunci cand incercam sa scoatem adevarul la iveala,tot mai apatici si critici cu cei de langa noi,indiferenti si purtati de un vant "eurochillon",care ne alearga dintr-o parte in alta...lasandu-ne fara vlaga...
Nu mai avem lacrimi sa plangem in fata Domnului,pentru ca le-am consumat la telenovele si la tot felul de emisiuni lacrimogene...
Nu mai avem genunchi sa-i plecam in fata Domnului,pentru ca i-am inchinat lui Baalevizor,si suntem repezi in a aduce ofrenda zilnica...doar ca am schimbat pozitia...
Nu mai avem cuvinte sa vorbim oamenilor despre mantuirea cea minunata primita in dar,despre Domnul Isus cel vesnic,pentru ca am folosit cuvintele ranind,aducand suferinta altora,criticand...
Nu mai avem ochi sa vedem nevoia celuilalt pentru ca goana dupa avutie ne-a orbit,nu mai avem ochi sa vedem creatia minunata pentru ca suntem cu ei pe "facebook,twitter sau pe mess.."
Am transformat libertatea in cea mai apriga temnita..nici macar temnitele comuniste nu au adus atat rau ...ne impartim in "baftisti,penticostari,sambatari..etc",eu imi aduc aminte de fratele Mihai care in biserica baptista vorbea in limbi si prorocea...mai degraba ne luptam sa aparam ideile personale..nu Cuvantul Sfant al Domnului...
Pana cand Doamne?
Pana cand ne mai ingadui,pana cand mai ai mila,pana cand mai esti de partea noastra?
Scapa-ne Doamne!Salveaza-ne Doamne!Ai mila Doamne!Da-ne credinta autentica!

SPUNE-I LUI ISUS

2011-09-13T21:38:00.002+02:00

Un trandafir zdrobit!

2011-08-25T22:40:00.001+02:00

"Rastignit si pus intr-un mormant/Ca sa mori,ai venit pe pamant/Si zdrobit ca un trandafir/Tu ai cazut,si te-ai gandit..doar la mine."
Am luat in mana un trandafir,i-am rupt petalele una cata una,apoi le-am zdorbit pe fiecare in parte ucigand fara mila frumusetea coplesitoare a celei mai frumoase flori din Univers,si am auzit rasunand peste veacuri cuvintele profetului Isaia;"...Nu avea nici stralucire,nici frumusete ca sa ne atraga privirile si infatisarea Lui nu avea nimic care sa ne placa;Dispretuit si parasit de oameni,om al durerii si obisnuit cu suferinta,era asa de dispretuit caci iti intorceai fata de la El..."
Am inteles atunci caci eu am fost acela care am zdrobit frumusetea Domnului,in loc de stralucire l-am transformat prin pacatele noastre intr-un om de la care iti intorceai privirile,ceva dezgustator(poate sunt prea dur),priviti chipul Domnului pe cruce,siroaie de sudoare,sange din spinii care strapungeau adanc fata Lui,durerea amarnica a pacatului,cununa de spini...tu si eu i-am zdrobit frumusetea Mantuitorului...
Sa luam aminte deci,sa ne amintim de sudoarea transformata in sange,de cupa amara,de dispretul oamenilor..zdrobit ,strapuns...Ai mila Doamne de noi!
Haideti sa pretuim mai mult sacrificiul Domnului,sa Il iubim mai mult,sa pretuim sangele scump curs pe Golgota,durerea,suferinta..
SA-L IUBIM MAI MULT PE ACEL CE NE-A FOST DARUIT LA FEL CA UN TRANDAFIR...NOUA PAMANTENILOR!
CRED DOAMNE,AJUTA NECREDINTEI MELE!

Dispretuit ai fost O Domnul meu,
Batjocorit,uitat,zdrobit...
Caci toti te-au parasit la greu,
Si eu,si tu,intreaga omenire,
Te-au condamnat nevinovat!
Pe cruce Domnul meu Te-au rastignit!

Un trandafir in mana mea am luat,
Petala cu petala l-am zdrobit.
Am smuls fara de mila,fara remuscari,
Apoi l-am aruncat pe jos...si L-am lovit,
Facandu-L una cu pamantul...
Un trandafir lovit...
Un trandafir zdrobit...!

Calatoria Crestinului (film)

2011-06-04T20:00:00.002+02:00

Calatoria Crestinului from Cornelius on Vimeo.

In bratele Uriasului Deznadejde!

2011-05-30T19:13:00.003+02:00

Se hraneste cu sperantele noastre,cu iluziile noastre,cu lipsa noastra de credintza in situatii grele,si pe zi ce trece creste in inaltime,putere si castiga bataliile pe care le dam zi de zi,isi face loc in mintea noastra,in gandurile noastre,in imaginatia noastra,si totul ni se pare atat de greu,suntem lipsiti de speranta,de nadejde,pentru ca el,uriasul deznadeje a acaparat mintea noastra,gandurile noastre...
Suntem tot mai confuzi,tot mai lipsiti de credinta,si in lupta noastra impotriva Uriasului Deznadejde pierdem bataliile tot mai des,nu suntem capabili sa intelegem valoarea reala a credintei autentice,bazandu-ne de multe ori pe iluzii efemere,create de noi insine,pentru a incerca sa facem fata vietii de ,,zi cu zi".
Daca as face o paranteza si v-as ruga sa ne intoarceam in timp,situandu-ne nici mai mult nici mai putin decat in arenele romane unde crestinii cantau in fata leilor,si fetele lor exprimau o bucurie reala in ciuda situatiei,intorcandu-ne in secolul prezent privind crestinii nostrii "emancipati",satui de programe lungi,de rugaciuni lungi,si tot mai dornici de "material",acest paradox este prea evident,prea "stresante" sunt predicile care vorbesc de pocainta,prea multa religie,doar suntem liberi...liberi in bratele Uriasului Deznadeje,care ne strange tot mai mult in bratele sale,ne stoarce si putina credinta ce ne-a mai ramas...

"Unde esti Doamne azi cand urla
Talazul lumii in jurul meu
Ai fost cu mine in vremuri bune,
Te chem si acum la drumul greu.

Unde esti Doamne dus,cand lumea...
Batjocoreste fii tai,
Cand multi "crestini"lovesc in Tine,
Facand lucrarea celor rai.

Te-au scos afara din cetate,
Te-au scos afara din bordei,
Azi cand loveste frate in frate...
Unde sunt Doamne pasii tai?

Te-au scos din minte si din inimi,
Te-au scos din carti si din anale,
Si unde-ai mai putea Tu merge?
Din insusi sanul casei Tale.

Isus,eterna torta vie!
Ce arde-n veac pentru popor.
Tu lupti cu diavolu-n pustie!
Postind si azi in locul lor.

Dar omul singura faptura,
Impodobit cu chip ceresc...
Azi nu mai vrea sa ia aminte,
La glasul cel dumnezeiesc!

Acel ce-a dus crucea grea de-a lungul dealului numit "Capatanii",Acel ce-a suferit ocara si dispretul,Acel ce ne-a daruit darul cel mai de pret "mantuirea",pe care de cele mai multe ori nu stim sa o pretuim,El insusi vrea sa ne dea izbanda,sa ne scape din bratele Uriasului Deznadejde...pana cand vom dainuii ca si crestini caldicei,inchisi in propria noastra carapace,luptand unii impotriva altuia cu rautate...cel rau rade de esecurile noastre,de ura noastra,de ipocrizia noastra...pentru ca Uriasul Deznadejde este aliatul lui,iar noi stam si ne macinam sufletul zi de zi pe bratele lui,hranindu-se cu nadejdea si credinta noastra slaba...
Sa ne ridicam la lupta,sa ridicam stindardul credintei sus,cu avant spre Tara promisa,avem toate atuurile,avem toata armatura...FRATII MEI...INAINTE,NU VA LASATI BIRUITI DE URIASUL DEZNADEJDE...DOMNUL E DE PARTEA NOASTRA,IN BRATELE LUI GASIM BUCURIE SI DASFATARE,LUPTATI DRAGII MEI...

In lupta ca David sa fi neanfricat/Sanu te invinga nicicand Goliat...
E TIMPUL BATALIILOR CASTIGATE...DOMNUL E DE PARTEA NOASTRA!

Ecce Homo!

2011-04-23T18:51:00.003+02:00

"Iata omul",fraza care dainuie peste veacuri,neschimbata si cu aceiasi valoare pe care a avut-o in momentul in care guvernatorul roman Pilat Pontius prezenta pe Domnul Isus Hristos multimilor,un om plin de rani si de vanatai,plin de durerea loviturilor,a biciului"omul" prezentat foarte clar de profetul Isaia cu mult timp in urma:"Dispretuit si parasit de oameni,om al durerii si obisnuit cu suferinta,a fost atat de dispretuit ca iti intorceai fata de la El...",neavand nici o vina,fara nici un motiv de condamnare...Isus Hristos prezentat multimilor dornice sa-l trimita pe cruce.
"Iata omul de durere
   Vai intoarce-ti fata
   Nu privi ca te-nfiori
   Cum i se stinge viata"
Dictionarul Real al Academiei Spaniole,explica intr-un mod foarte direct sensul cuvantului" eccehomo "

eccehomo.

(Del lat. ecce, he aquí, y homo, el hombre).

1. m. Imagen de Jesucristo como lo presentó Pilatos al pueblo.

2. m. Persona lacerada, rota, de lastimoso aspecto.

-O persoana de un aspect ce da mila,rupta de durere.

Sarbatorim din nou moartea si invierea Domnului Isus Hristos,crestini din toate meridianele lumii,ne pregatim cu avant sa avem mesele pline,ca doar e un obicei sa "ne imbuibam" de mancare si bautura,in timp ce cuvintele lui Pilat rasuna peste veacuri: "Iata Omul";prezentat de mii de ori de predicatori,de evanghelisti,de muzicieni,de toata massmedia in aceste zile,prezentat si noua,crestinilor seculari...
Sa ne aducem aminte cu lacrimi,ca ranile Lui,"pedeapsa care a cazut peste El",a fost din vina pacatului fiecaruia,sa ne aducem aminte cu lacrimi ca suntem iertati,mantuiti si sfintiti prin moartea si invierea Sa.
Dupa tristetea "de moarte din Ghetsimani",Mantuitorul e pregatit sa duca sacrificiul pana la capat,potirul pacatului a cazut pe umerii Lui,si "prin ranile Lui suntem SALVATI"
Va reamintesc dragii mei (nu ca eu as fi mai bun ca voi,sau mai diferit,ci pentru ca imi vad pacatosenia)ca El a suferit pana la moarte,s-a intristat pana la moarte asa incat lacrimile s-au transformat in sange,o suferinta si durere inexprimabila,aceasta a a fost realitatea Sarbatorii,si bucuria mantuiri cu siguranta,dar aceasta bucurie vine in urma unor suferinte si a sacrificiului...Hristos Domnul nostru e viu in vecii vecilor!

2011-03-29T22:38:00.004+02:00

2011-03-29T22:17:00.002+02:00

Adevarata frumusete a inimii!

2011-03-01T22:25:00.003+01:00

2011-02-12T21:50:00.001+01:00

Astazi Doamne vreau sa vin in fata Ta sa imi plang amarul;amarul zilelor pierdute
in nestire,a timpului ce s-a scurs pe langa mine nevazut,a orelor pierdute zi de zi,ani de ani fara Tine,imi plang amarul unei vieti traite fara speranta,fara nadejdea clipelor fericite,dobandite doar prin prietenia cu Tine.
La poala Crucii Doamne astazi stau;obosit de atata alergare fara sens,obosit de atatea cautari fara tinta,de idealuri oarbe,dorinte egoiste...dar aici Doamne, la Cruce, toate acestea s-au dus,au fost alungate in marea uitarii...
Doar stau,privesc si tac!
Imi pun man la gura Doamne!
Am vorbit odata,de doua ori...
A venit timpul Doamne in care sa tac,sa imi pun mana la gura,si sa te ascult pe Tine,am crezut ca fac binele,am crezut ca e"suficient ceea ce am crezut",dar mi-am dat seama ca tot ceea ce am crezut eu de fapt era fara sens,ca Tu doar doreai sa stau la Poala Crucii...iata-ma Doamne!
Am crezut ca faptele mele bune erau indeajuns,si ca predicile mele erau suficiente,am crezut ca am Duhul Tau,am crezut ca sunt pe Calea Ta...si m-am inselat,amarnic,acum stau si privind un urma imi dau seama ca totul a fost imaginar,credeam ca sunt crestin,imi imaginam ca sunt...zi de zi,si chiar ma mai rugam...astazi inteleg Adevarul!
"Adevarat va spun ca daca sunteti caldicei,nici reci,nici in clocot..am sa va vars din gura Mea",si curg crestinii...rand pe rand!
Are ceva Domnul impotriva noastra,si e tot mai vizibil astazi mai mult ca niciodata:faptul ca am pierdut dragostea dintai,sa ne intorcem dar de unde am cazut,sa ne pocaim,ca Domnul sa nu ne ia Sfesnicul din locul lui...sa ne amintim de rasplata,de o piatra alba pe care o vom primi...cu un nume nou...!
Doamne!
Astazi raman plecat la Cruce,acolo unde ai implinit Mantuirea cu insasi sangele Tau!
Nu mai vreau sa alerg degeaba,nu mai vreau sa doresc decat sa stau la Picioarele tale,sa le stropesc si eu cu untdelemn la fel ca Maria,care a stiut sa aleaga...!
Doamne!Ai mila o Doamne de noi pocaitii scrijeliti ai secolului 21!
Doamne!Nu ne lua in seama greselile,indiferenta,fatarnicia...ajuta-ne sa ne pocaim de toate aceste lucruri...
Doamne!Mai lasa untdelemn ceresc in viata noastra,trimite Duhul Tau ca ziua de Rusalii!
Ne rusinam Doamne de prefacatoria din viata noastra,de minciuna in care traim(involuntar zicem noi)
Iarta-ne ,O Doamne!
Si chiar daca ar fi Doamne sa ramanem singuri,noi vom lupta Doamne,ca Tu ne dai izbanda!
Cerceteaza-ne o Doamne,uita-te la noi si mustra-ne,invata-ne...!
Ai mila de mine Dumnezeul Mantuiri mele,daca sunt ratacit,indreapta-mi pasii pe Calea Ta,ajuta-ma sa pretuiesc mantuirea ca cel mai pretios diamant gasit vreodata...
Te laud Doamne ca m-ai mantuit!

La inmormantarea mea!

2011-01-30T22:26:00.002+01:00

Rescriu acest articol,simt ca suntem multi care avem nevoie de a ne naste din nou cu adevarat,lasand la o parte tot ce este lumesc si vremelnic,si innoindu-ne viata prin Duhul Sfant,traind o viata transformata.
In timpuri ca acestea ni se spune sa "rascumparam vremea",sa aducem mai multa roada,sa iubim,sa fim plini de compasiune pentru cei din jurul nostru,Evaghelia ne este predica in biserici,prin intermediul mass media,zecile sau poate sutele de carti din bibliotecile personale ne vorbesc despre El,despre mantuire,despre o viata din belsug...
Ne-am raspandit prin intermediul misionarilor in intreaga lume,Biblia este tradusa probabil in sute de limbi si dialecte,avem sute de carti de poesie,drama,scriitori crestini,chiar preferam sa citim cu totul altceva decat Biblia,e prea greoaie,prea de neinteles pentru "mintea noastra stralucita",ne consideram cu alte cuvinte crestini,urmasi ai lui Hristos...si o demonstram de multe ori prin semnele de pe masina (in urma cu 2 saptamani m-a depasit un bmw cu o viteza dubla decat cea permisa,facand un viraj periculos,interesant ca avea pestele pe masina,era crestin...ce paradox!),o demonstram prin tricourile cu "Jesus love you", postate si ne umflam pieptul cu madrie(a pectoralilor bine definiti prin exercitiu fizic).

Atunci cand se predica despre suferinta,despre zdrobirea eului,despre mandrie,despre lacomia de avere,suntem atat de suparati si revoltati incat suntem gata sa ne luam la bataie cu toti care au curajul sa spuna ca noi suntem inclusi in aceea categorie...Doamne fereste!

Traim un crestinism "made in Sahara",unde suntem inveliti in propriile noastre invelitori,ca nu cumva caldura dragostei sa ajunga la noi,unde rareori se vede om cu om,ca nu cumva sa fim cu adevarat o familie;individualisti,plini de orgoliu(Doamne feri sa ne spuna cineva ceva),interesele proprii sunt de fapt tinta noastra si luptam din rasputeri sa fim unul mai presus de celalalt...trist,dar adevarat.
Risc sa fiu criticat dur pentru ceea ce postez,dar simt ca Duhul Domnului ma indemna sa spun aceste lucruri,pentru ca "timpurile sunt rele" si asa cum mentionam la inceput, trebuie sa rascumparam vremea.
De aceea astazi va invit cu toata dragostea la inmormantarea voastra,la inmormantarea mea...
Se plange,se varsa lacrimi cu amar,cineva la capat de sicriu citeste Biblia,se predica,dar noi nu mai putem auzi...pentru ca am murit,nu mai existam.Totul este cenusiu si o ploaie marunta bate in sicriul mare si frumos...
Cateva cuvinte parca patrund urechile ascultatorilor..."Veniti la mine toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna sufletelor voastre",ce folos spune o voce din multime...s-a dus,nu se mai poate face nimic.

Ce bine ca era crestin rasuna o alta voce in soapta,el este in Imparatia cerurilor alaturi de Domnul...s-a terminat chinul,durerea,chiar daca nu era el perfect,mergea la biserica...e important, continua discutia un altul...
To be or not to be...pana la urma de existenta noastra umana depinde vesnicia,la un capat de sicriu se pot lua multe decizii,suntem afectati de moartea prematura...
Acum va invit sa luati o decizie impreuna cu mine,nu la un capat de sicriu,ci acolo unde sunteti,plini de viata,avand de toate sau nu,traind in belsug sau saracie,tineri,toti acei care simtiti ca existenta vostra e inca fara sens;va invit cu drag...la moartea omului cel vechi...inmormantarea fiecaruia,si nasterea din nou,la luarea in fiinta a omului cel nou....
Acum dar nu mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine!
Samanta trebuie sa moara ca sa aduca multa roada,trebuie sa murim cu adevarat,sa inmormantam omul cel vechi.natura veche si sa lasam omul cel nou,prezenta Duhului Sfant sa conduca viata noastra.
Nu plangeti la moartea firii,nu varsati lacrimi atunci cand rastigniti eul...
Acum,dupa ce am omorat toate madularele care nu sunt bune,dupa ce am rastignit firea,incepe suferinta...lucrul de care ne ferim cu totii...Doamne;pazeste-ne de jugul Tau,caci doar suntem buni,nu ne trece prin cuptorul cu foc,caci suntem bisericosi...
Doamne,macina tot ce trebuie sa fie zdrobit in noi,umileste-ne,tranteste-ne la pamant,in mocirla Doamne cu noi...in groapa in care ne vom intalni cu Ieremia...asta este rugaciunea cu care ar trebui sa incepem ziua...
Trebuie sa trecem prin Scoala Suferintei,este inceputul unei vieti binecuvantate,plina de Duhul Sfant unde nu mai suntem interesati de noi,de interesele proprii,de eul nostru,ci suntem interesati de Imparatia Cerurilor,traind doar pentru Domnul...renuntand la tot ce este lumesc..si infim,vremelnic...
La inmormantarea noastra,incepe suferinta,incepe macinarea...nu va dura vesnic,dar trebuie sa trecem prin ea,pentru ca suntem modelati dupa Chipul si Asemanarea Lui.
To be or not to be...inca mai existi,nu ai murit,ai un loc in biserica,canti in cor,sau pur si simplu asculti,predici Evanghelia...nu ai murit?
Te invit la inmormantarea ta...nu te bucura deocamdata...incepe suferinta,dar este UNICA CALE.
Nu te intrista dragul meu.daca inca nu ai murit,si nu doresti sa mori,nimeni nu te obliga...poti continua sa incalzesti scaunul in biserica,sa ti se duca vorba ca traiesti...dar sa fi mort spiritual...
ACUM NU MAI TRAIESC EU,CI HRISTOS TRAIESTE IN MINE!
FI BINECUVANTAT DUMNEZEUL MANTUIRII MELE!

Inca un an...

2011-01-12T00:28:00.001+01:00

Cu pasi repezi sau mai putin repezi,a trecut inca un an;un an in care am facut multe promisiuni si am implinit putin,un an in care am promis ca vom fi mai buni,mai credinciosi,mai ascultatori...dar totul a ramas la stadiul de promisiune!
Se pare ca ne invartim intr-un cerc.An de an facem promisiuni,promitem Domnului ca vom fi diferiti,dar uitandu-ne cu atentie si cu sinceritate in viata noastra,am facut multi pasi inapoi...e usor sa tragem linii,concluzii,sa facem acest lucru an de an fara nici o urmare,fara nici o schimbare...suntem aceiasi ca si acum 4 sau 5 sau 10 ani...
Din pacate trebuie sa realizam caci inca ne hranim cu lapte duhovnicesc,cati ani ne-ar trebuii sa ajungem sa ne hranim cu bucate tari...?
Nu crestem spiritual,stagnam...sa privim la realitatea dinauntrul nostru,nu la ce ne-am place sa fim,sau la cat de spirituali ne credem,faptul ca ocupam un scaun in biserica,sau ca suntem membrii ne da oare dreptul sa ne numim copii ai Domnului,interesant ca de cele mai multe ori chiar ne credem...de multe ori nu e decat costumul bine pus la punct de noi!
Unde esti Doamne azi cand urla/Talazul lumi-n jurul meu/Ai fost cu mine in vremuri bune/Te chem si acum la drumul greu/Unde esti Doamne dus cand lumea/Batjocoreste fii Tai/Cand multi crestini privesc in urma/Facand lucrarea celor rai/Te-au scos din minte si din inimi/Te-au scos din carti si din anale/Dar unde-ai mai putea Tu merge/Din insusi sanul Casei Tale...
L-am scos pe Domnul din viata noastra si am facut loc pasiunilor cotidiene,care au pus stapanire pe viata noastra,si nimic nu ni se mai pare rau,totul tine de cultura,de traditie,ce mai conteaza cum aratam...inima conteaza,da de unde...poi exteriorul nu reflecta interiorul,sau chiar il da de gol de cele mai multe ori!Mai sunt si acei ce pun mai mare pret pe costumele lor de dumineca decat pe Duhul Sfant,suntem tot mai bine imbracati,si tot mai departe de Domnul,aratam "cool" pe dinafara si inauntru suntem putrezi...dar noi facem promisiuni an de an...ma includ si eu...in teahma asta de crestini...Doamne ai mila de noi!
Fie ca Duhul Sfant sa ne cerceteze,sa ne transforme,sa vorbim mai putin si sa facem mai mult,si probabil ca daca continui sa vorbesc mai mult de Duhul Sfant voi fi acuzat de penticostalism...poi asta facem,este realitatea apriga;ne luptam pentru dogme,idei religioase..cand Domnu nu a vorbit decat de o Biserica Vie si Rascumparata!

Doamne ai mila de noi pacatosii!
Duhule Sfant cerceteaza-ne,umple-ne si "boteaza-ne"!
Dumnezeule mai ai rabdare cu noi crestinii seculari!

In ziua cand Dumnezeu a plans!

2010-12-10T23:01:00.003+01:00

Am sa incep cu Inceputul,cand nu exista decat Cuvantul,Cuvant care era Insusi D-zeu,era din D-zeu...si locuia in D-zeu.Cuvant care si-a folosit puterea dand fiinta stelelor si norilor,marilor si muntilor,apoi fiintei cele mai indragite de El-omul,creatura miraculoasa,sensibila,creata insasi dupa Chipul si Asemanarea Divinitatii.
Credeti ca D-zeu nu era bucuros de minunata Creatie,cred ca da,si probabil vorbea cu Domnul Isus si Duhul Sfant zicand:"Am asteptat asta de veacuri,am trecut prin vesnicii,dar cu siguranta aceasta este o zi deosebita..." Chiar a promis omului ca o sa vina la sfat cu el,in fiecare dimineata,pasind prin roua,privind rasaritul soarelui ca doi prieteni,si ingerii si arhanghelii cantau din harfe si strigau"Sfant este Domnul pentru minunata faptura creata si modelata de insusi mainile regelui"..Haleluia...cantau ingerii.
Intr-o dimineata,Domnul s-a dus din nou cu bucurie la "sfat cu omul",dar a constat cu tristete ca omul nu a venit,si a inceput sa se nelinistesca,cautand prin toate colturile gradinii,deodata un gand a strafulgerat Universul,"nu cumva...","nu,nu..nu cred ca s-a intimplat","Omule unde esti...?". "Domnul meu..mi-e rusine,sunt ascuns,pacatul m-a infasurat si sunt murdar...nu vreau sa ma vezi Doamne!"
Asta e Inceputul...a inceput frumos...partasie,prietenie,sinceritate...pana cand pacatul a pus stapanire pe om,si sfintenia lui D-zeu nu a putut sa stea alturi de pacatul omului...astefel omul a fost alungat din Rai,locul lui de bastina...
O durere imensa a cuprins sufletul lui D-zeu,o tristete incomensurabila,nemaivazuta pana atunci a inceput sa persiste...si Domnul masura Cerul cautand o Cale de scapare pentru cel mai iubit de El...omul!
A fost prima durere a Dumnezeului Cel Viu,Regele Universului a inceput sa planga...siroaie mari de lacrimi se prelungeau pe obrajii sfinti...intreg Cerul era indurerat,ingerii si arhanghelii au lasat instrumentele deoparte,si priveau cu ochi tristi cum Domnul Veacurilor plange!
Deodata Domnul s-a ridicat...ce tacere,toti asteptau minunea...si a intrebat;Cine va merge sa infaptuiasca planul de mantuire a fiintei iubite de mine...?
In ceruri s-a facut tacere,toti au plecat capul jos,o liniste ca de mormant a cuprins Cerul intreg...durerea lui D-zeu era tot mai mare...deodata s-a auzit o voce...AM SA MERG EU!
IATA MIELUL LUI DUMNEZEU CARE RIDICA PACATUL LUMII!
Tu vrei sa mergi!Tu Fiul meu iubit!am sa raman si fara Tine...!
Totusi Esti singurul vrednic sa rupi pecetile Cartii,si in ea,in Aceasta carte voi scrie numele fiecaruia care crede in Tine!
Te vei cobora pe pamant,te vei naste intr-o iesle,vei traii ca si ei,ca si oamenii...si vreau sa le spui ca durerea mea e mare si-i iubesc cu o dragoste vesnica...
Intr-o Iesle!!Au strigat arhanghelii...in paie! Regele Universului sa se nasca in paie,El a carui Existenta dainuie din vesnicii in vesnicii,sa se nasca ca si muritorii..."Da...veni raspunsul ,in iesle ca toti cei fara capatai sa poate sa fie mantuiti,in umilinta si in saracie pentru ca toti saracii sa poate venii la Mine...A venit Ceasul! Fiule te voi proteja din Cerul nostru...mergi in pace!
Au trecut 33 de ani de cand Domnul vestea Mantuirea,altii il huleau.altii il batjocoreau ...si D-zeu din Cer simtea fiecare hula fiecare batjocura..si durerea Dumnezeului Universului se intetea!
Atunci cand L-au strapuns pe cruce,cand l-au batjocorit...durerea a atins culmea si D-zeu nu a mai putut,din nou lacrimii au curs din ochii Lui,si a fost atat de tare incat...perdeau dinauntru templului s-a rupt pe din doua...strigatele Lui...Eli Eli lama Sabactaniiiiii!...Cerul s-a intunecat,pentru ca durerea Regelui Universului a ajuns pana la moarte...Dar totusi faca-se voia Ta!
Astazi cantam despre El,despre Mantuire,cand de fapt habar nu avem ceea ce Domnul a simtit atunci!
In ziua cand D-zeu era indurerat pana la moarte,este ziua cand noi am fost eliberati,durerea Lui era pacatul nostru,durerea Lui era mizeria in care traiam...in ziua cand Domnul a strigat cu glas tare...."Domnul meu pentru ce m-ai parasit"...Cerul era in planset si Jale...Regele plangea,ingerii si arhanghelii stateau tristi,privind deznodamantul...
Au trecut secole,si totul parca e o legenda,preferam cu totul si cu totul altceva decat Cuvantul ce ne-a fost dat ca si marturie,suntem indemnati tot mai mult la pocainta,la sfintire,la schimbare vietii,la umilinta...
Nu mai priveste D-zeu la oameni,pentru ca nu au facut altceva decat sa-I provoace durere,El ne priveste DOAR PRIN DOMNUL ISUS HRISTOS INFAPTUITORUL MANTUIRII VESNICE!
Prin El ne iubeste...doar prin El.
Si in cartea fara peceti,se scriu nume zi de zi,se sterg nume...dar nu mai sunt decat cateva foi albe...se va inchide din nou Cartea si se vor pune din nou pecetile pana in Ziua Judecatii Finale,cand din nou se vor rupe pecetile,pentru judecata...si cei ce nu vor avea numele scris...vor fi judecati fara partinire,fara mila..cu dreptate!In ziua aceia MANIA LUI D-ZEU SE VA REVARSA PESTE FII NEASCULATARII!
VINO DOAMNE ISUSE!

Maini curate catre cer!

2010-12-08T22:26:00.000+01:00

In urma cu cateva zile am avut un vis, am sa il marturisesc pentru ca stiu ca poate fi o imbarbatare pentru multi in aceste vremuri tulburi,la randul meu am fost imbarbatat si am simtit intr-un mod deosebit prezenta Domnului si faptul ca El este alaturi de noi in ciuda circumstantelor prin care trecem.
Undeva catre miezul noptii,intr-o incapere,o camera mica,Il intrebam pe D-zeu de ce nu imi vorbeste mie personal,de ce mereu imi vorbeste prin altii,chiar ma rasteam oarecum si spuneam ca sunt satul sa imi vorbesca prin altii,sustinand ca vreau sa imi vorbeasca personal,in acel moment si acolo, unde eram,chiar intinsesem mana si-i aratasem D-lui un perete spunand ca acolo vreau sa imi vorbesca,sa-mi fac un semn...
Deodata peretele respectiv s-a facut alb,in partea de jos a peretelui am vazut multe maini care erau ridicate,maini albe,maini inflacarate si acele maini parca implorau..in rugaciune.Am inteles imediat ca acele maini sunt mainile sfintilor lui D-zeu din secolul 21,care striga di toata inima,maini curate,maini care doresc cu inflacarare prezenta Lui...albe si inflacarate.
L-am intrebat pe Domnul daca asta e tot...nu am primit nici un raspuns...deodata in partea de sus a peretelui a aparut o mana mare,de un alb stralucitor,de o curatie fara seaman,si aceasta mana alba a inceput sa treaca usor si sa mangaie toate mainile ce erau ridicate in sus...se oprea peste fiecare mana,o atingea,o mangaia...si mainile deveneau tot mai stralucitoare...m-am trezit si un fior a Duhului Sfant m-a cuprins,m-am rusinat in fata D-lui,si am inteles ca El este Mangaietorul.
Nu vreau sa bravez cu ceea ca va spun,doar vreau sa va imbarbatez si sa va spun ca in aceste vremurii tarzii,Domnul mangaie toate mainile ridicate in curatie catre El,fara ura,fara indiferenta unii fata de altii,maini curate..albe si inflacarate.
Acum,mai mult ca oricand,Domnul este atent la fiecare rugaciune,El este Mangaietorul nostru in vreme de necaz impreuna cu Duhul Sfant,nu va dati batuti,chiar daca aveti impresia de rugaciunile nu va sunt ascultate...va sfatuiesc in Numle Mantuitorului..nu va dati batuti!
Intotdeauna cautati sa fiti placuti Lui in purtare,in vorbire,in atitudini,cautati ca in discutiile vostre sa aduceti Numele Lui la rang de cinste,sa nu ne indemnam la lucruri trecatoare,vremelnice...cautati Numele si Imparatia Lui...
In acesta Vale a Plangerii,suntem tot mai atacati de Uriasul Deznadejde,si daca nu suntem echipati cu armatura Duhului Sfant vom pierde batalia...luati dar Sabia Duhului,coiful Mantuirii si cu inflacarare si curaj luptati impotriva Deznadejdii,boala a crizei prin care trecem...
Imbarbatati-va,intariti-va,caci Domnul nostru raspunde rugaciunilor noastre,indiferent cat de complicate sunt lucrurile,indiferent cat de fara solutii sunt problemele prin care trecem,indiferent cat de greu e de urcat si cat e de mare Valul...putem umbla pe ape...caci Mantuitorul este cel care ne tine la suprafata.
Acelora care plang in ascuns in camaruta lor,acelora care cred ca nu mai au nici o nadejde,acelora care au inima franta si rupta in doua...acelora le vorbesc si doresc sa intelegeti caci daca mainile noasre sunt ridicate catre cer,maini curate si inflacarate,El va lua maniile noastre in mana Lui strapunsa de cuie si ne va da Mangaierea.
Lasati la o parte certurile de partide,denominatiunile religioase,fleacurile lumii acesteia si cautati Imparatia Lui D-zeu...
Va iubesc si Mantuitorul este cel care va iubeste cu o dragoste infinita,are mainile pregatite sa ne mangaie...nu deznadajduiti in ciuda furtunii...El va veni si va spune "Taci...fara gura"
Dumnezeul mantuiri nostre sa fie laudat,Domnul Isus implinitorul planului vesnic sa fie preamarit si Duhul Sfant Mangaietorul sa fie prezent in vietile noastre din plin...Amin

La mal...sau in mijocul valurilor?

2010-11-13T20:32:00.001+01:00

Exista printre crestinii seculari un obicei,si parca pe zi ce trece face parte din viata noastra,involuntar,sau voluntar chiar,ne-am transformat in crestini comozi,carora le place sa stea pe mal,sa privesca valurile,linistiti ca sunt in afara oricarui pericol,din cand in cand intram in apa,ne balacim la mal,ca nu cumva valurile mari sa ne atinga!
Ca vrem sa nu,trebuie sa navigam pe marea lumii acesteia,nu vom putea ramane la mal mereu,va veni timpul in care va trebui sa ne urcam in barca.
Atunci cand ucenicii au urcat in barca"trecand pe partea cealalta",au avut un experienta deosebita,experienta unica,in mijlocul mari,a valurilor...a vuietelor,acolo au invatat imposibilul.
In Matei,Cap 14,Isus sileste pe ucenici sa intre in barca,si sa treca de partea cealalta,metaforic vorbind toti va trebui sa trecem de partea cealalta,unii am trecut altii nu,stam poate pe mal de teama valurilor si a vanturilor,e liniste pe mal...cine stie ce ne asteapta in larg?
La mal,intradevar invatam sa luptam impotriva valurilor,acolo invatam poruncile Mantuitorului,invatam sa luptam impotriva pacatului,dar...in mijlocul furtunii punem in practica tot ceea ce invatam stand pe mal.
Daca stai pe mal de mult timp,privind cu melancolie spre orizont,sau asteptand vreo minune care sa te treaca de partea cealalta,daca inca traiesti acel crestinism"made in Sahara",lancezesti la mal,sau chiar te complaci in acesta stare...e timpul sa te ridici si sa urci in Corabie.
Acesta decizie nu e usor de luat,implica vointa,supunere,ascultare...daca vrei sa dobandesti sifntenia ,nu mai intarzia...
Minunile si imposibilul le inveti in mijlocul furtunii,in mijlocul valurilor,care par sa te doboare,dar te rog sa nu uiti ca Isus este langa tine..cu o mana intinsa...
In Matei,Petru il numeste "fantoma" pe Domnul vietii...Petre,Petre;nu ai experimentat atatea lucruri minunate alaturi de Domnul...El vine pe ape la tine...si il numesti fantoma!!!!!
Atunci cand valul din viata ta este mare,vuieste si izbeste in tine...nu uita,alaturi de tine este Domnul,indrazneste si mergi la El pe ape...
Daca vrei sa inveti imposibilul...o poti face doar in mijlocul furtunii,nu te mira ca treci prin furtuni,ca necazurile doboara luntrea vietii tale,au un scop;acela de a invata imposibilul.
Eminescu spunea intr-o poesie;"Dintre sute de catarge/Care lasa malurile/Cate oare le vor sparge/Vanturile,valurile...daca vrei ca sa izbutesti in furtuna cea mai grea,daca vrei sa duci la bun sfarsit calatoria pe marea vietii,trebuie sa inveti sa umbli pe valuri,pe deasupra apelor...sa ai privirea atintita
spre Domnul Isus Hristos.
CHIAR DACA AR FI SA UMBLU PRIN VALEA UMBREI MORTII TU ESTI CU MINE!

Din nou la altar!

2010-10-26T19:38:00.002+02:00

"Din nou la altar venim fara putere
Cu suflete saraci,sa-ti cerem iertare
De atatea ori ti-am spus,ca vom umbla-n lumina
Dar azi din nou venim sa-ti cerem mila"

Inca o zi dintre multele ce trec cu repeziciune prin viata noastra,inca o zi in care am fost preocupati de ce vom manca si ce vom bea,inca o zi in care nu am luptat suficient,in care ne-am lasat ispititi...o vorba,un gand o atitudine...inca o zi in care privind in urma nu reusim sa distingem bine ce ar putea sa ramana pentru vesnicie!
Am vrea sa facem mai mult,sa luptam mai mult,sa ne rugam mai mult,promitem D-lui ca ne vom schimba,ca vom fi mai buni,ce ne vom apropia mai mult de El,dar ceva ne tine legati,stagnam...intr-o stare de caldicei...
Timpul trece...spun unii,timpul nu trece spun eu,trecem noi...fiinte vremelnice apasate de durerea suferintei si de preocuparile infime ale lumii acesteia...tristi,apatici....merg crestinii,unul dupa altul...
Este un paradox intre bucuria mantuirii si viata de zi cu zi nu?
Ferice de cei ce cred...fara sa vada,de cei ce se bazeaza pe Cuvintele care spun,,cautand Imparatia mea celelalte lucruri ne vor fi date pe deasupra",nu bogatii,ci strictul necesar...
Am obosit pe Cale,si avem nevoie de spijin,incercam sa ne ragasim in diferitele exemple din Scriptura,dar parca nu mai avem puterea sa mergem inainte...avem atata nevoie de un Brat ocrotitor,parca de o minune care sa ne trezeasca din oboseala...
Astazi venim din nou la altar Doamne,obositi,infometati dupa Tine,ne plecam din nou genunchii slabanogiti,uitand de promisiunea de a umbla in Lumina...noi crestinii seculari,garboviti de preocuparile zilnice...ne apropiem de Altar...caci vrem sa stam de vorba cu Tine,vino la sfat cu noi Doamne...

La inmormantarea mea!

2010-09-11T21:40:00.000+02:00

TALITHA CUMI !

2010-09-07T21:51:00.000+02:00

Acestea sunt cuvintele cu care Mantuitorul reda viata fiicei lui Iair,in limba aramaica,limba vorbita in Palestina.in vremea lui Isus Hristos,care tradus insemna"Copila,iti spun,ridica-te!".
In vremuri ca acestea,vremuri tarzii,vremuri nelinistite,starea de adormire spirituala este predominanta in bisericile seculare,ne intrebam in ce masura crestinismul autentic a supravietuit...sau oare e nevoie ca Domnul sa treaca din nou pe langa mormantul spiritual al fiecaruia si cu vocea lui blanda
sa ne repete si noua astazi"ridica-te copilul/copila mea".
Suntem oare confuzi cu noi insine,nu ne dam seama de viata de decadere spirituala in care zacem de atata timp,ne cautam mii de scuze atunci cand suntem intrebati de starea noastra spirituala,biserica este deja ceva monoton,ne-am obisnuit sa fim"pocaiti",si curios este ca nu mai intelegem semnificatia pocaintei.
Semnificatia sacrificiului nu o mai stim,a vorbelor bune,a milei,a unei purtari alese printre oameni,suntem chiar badarani de multe ori (scuzati expresia),dar intradevar,ne batem cu pumnii in piept"suntem crestini".
TALITHA CUMI,Doamne treci pe la noi,te rugam sa pasesti in casele noastre si sa iei loc cu noi la masa, sa ne spui si noua cu drag aceleasi cuvinte pe care le-ai spus fetitei lui Iair,atunci cu siguranta ca ne vom trezi din starea
de adormire spirituala...si vom intelge semnificatia pocaintei si a sacrificilui suprem...
TALITHA CUMI,si Doamne daca nu vrem sa ne ridicam,pedepseste-ne Doamne,tranteste-ne de pamant si fa-ne sa intelegem ca nu mai e timp de lucruri pamantesti fara de valoare,timpul e pe sfarsite,avem nevoie de ulei in candele...
Fiti sfinti caci Eu sunt sfant,cuvinte care au strapuns veacurile si au schimbat inimi,cuvinte atat de necesare in viata noastra...ai mila Doamne!
Iar trupurile noastre,supuse putrezirii,trupuri ce iubesc mult mancarea si bautura,hainele scumpe...sa va aduceti trupurile ca o jertfa vie...Doamne ai mila!
TALITHA CUMI...TE RUGAM DOAMNE AJUTA-NE SA NE RIDICAM IN PUTEREA DUHULUI SFANT,SA ADUCEM ROD,IAR VIATA NOASTRA SA FIE UN MODEL PENTRU CEI DIN JURUL NOSTRU,IN VORBIRE,PURTARE,ATITUDINI...
AI MILA DOAMNE DE NOI ,PACATOSII!

Judecata lui D-zeu

2010-09-03T23:00:00.002+02:00

In sala Tribunalului Ceresc se fac pregatiri de judecata,se apropie judecata finala unde Judecatorul Suprem va aduce acuzatiile adunate de veacuri asupra omenirii.
Avocatul apararii va fi si El prezent,sustinand nevinovatia prin credinta a muritorilor de rand.Sunt justificati prin credinta mantuitoare...
O mare Carte sta pe masa Judecatorului,o carte groasa,roasa de timp,o carte de mare valoare,o carte in care sunt scrise numele fiecaruia,al meu..al tau...sau poate ca nu sunt scrise....lucrul acesta va fi dovedit la timpul cuvenit.
O lista mare cu acuzatii sta alaturi de Marea Carte ; faptele noastre,gandurile noastre,atitudinile noastre,chiar si imaginatia noastra(credeam ca nimeni nu va stii niciodata),vorbele noastre..toate stau pe masa Judecatorului.
In aceea zi nu se va mai putea da inapoi,parerile de rau nu isi vor avea rostul,in aceea zi vom fi dati pe fata,adevarul va iesi la iveala...multi vor plange,se vor caii...vor urla, vor tipa,vor cere iertare...prea tarziu!
In aceea zi toti aceei pe care Domnul a lasat chezasie,toti acei pe care Domnul si-a impregnat numele,vor trece de la moarte la viata,condamnarea la moarte va afecta pe acei care nu au crezut,sau cei care au dus o viata de crestin superficial,caldicel...
Tot in aceea zi vom primi Mostenirea promisa de Domnul Isus,locul pe care El l-a pregatit pentru noi; in Imparatia cereasca ,pentru toti acei ce vor fi suferit pentru Numele Lui,toti acei care au trecut prin scoala suferintei.
Ni se vor pune intrebari,va trebui sa raspundem,vom fi acuzati,dar, daca avem Arvuna Mostenirii,adica Duhul Sfant care ne-a fost dat pana in ziua revenirii Lui...se ridica Domnul Isus si in apararea noastra va spune ; s-a platit pretul,a crezut in Mine si va trece de la moarte la viata...e Pecetluit!
Halleluia!
Imagineaza-ti ziua aceea,in fata Tronului Celui Drept,vei fi acuzat,si va trebui sa raspunzi pentru toate faptele,vorbele,atitudinile,lipsa de credinta...las in alb continuarea,pentru ca tu ai raspunsul.........................
Sa ne luptam deci,sa ne intoarcem la dragostea dintai,timpul este aliatul nostru pentru o vreme,multa...putina...nu este treaba noastra sa stim vremurile si soroacele.
Rascumparati vremea caci timpurile sunt rele.
JUDECATA LUI D-ZEU

Judecata lui D-zeu from Andresb on Vimeo.

Ce alegeri facem?

2010-08-30T17:54:00.004+02:00

Traim intr-o lume a suferintei,o lume in care predomina durerea,unde cel puternic castiga,unde saracia si neajunsurile sunt la ordinea zilei,crimele si violurile,jafurile si bataile sunt cele mai
vizionate.
Adesea ne intrebam,de multe ori pe buna dreptate,este drept ceea ce se intimpla,copii fara parinti,o lupta acerba pentru supravietuire,indiferent de metodele prin care supravietuim,sau prin care ne castigam existenta,important este sa o ducem bine,am uitat de cinste si onoare,de bunele maniere,lasand la o parte faptul ca suntem urmasi ai lui Hristos...
In aceste timpuri,zi de zi avem de ales;comportamentul nostru,vorbirea noastra,atitudinile noastre...de ceea ce alegem azi depinde viitorul nostru.
O cantare care a ramas de veacuri un imn pentru noi crestinii este scrisa de Nicolae Moldoveanu...
"Era o zi de alegeri când m-am dus la votare. Am urcat treptele clădirii, şi când am ajuns la rând am fost întrebat:
- Numele.
- Moldoveanu Nicolae.
A cautat şi apoi mi-a spus:
- Dumneavoastră nu aveţi dreptul să votaţi, deoarece aţi fost deţinut politic şi sunteţi degradat civic.
Atunci când m-au arestat, mi-au dat 12 ani de închisoare, confiscarea averii şi degradare civică.
Prin degradare civică se înţelegea că omul nu mai avea nici un drept în societate. Nu putea să se angajeze, nu putea să deţină nici o funcţie – nici măcar cea de portar.
Am plecat din acea clădire, întristat… şi pe scări am spus:
“Doamne Isuse, am fost să aleg pe oameni. Azi nu mai aleg pe nimeni, doar Te aleg pe Tine.”
Când am ajuns acasă, am aşternut cântarea pe hârtie: ISUSE, DINTRE TOŢI TE-ALEG MEREU."

    Isuse, dintre toţi Te-aleg mereu,
    În orice zi, în orice clipă,
    Căci Tu eşti viaţa sufletului meu
    Şi harul care mă ridică.

Refren:
    Te-aleg mereu, Te-aleg mereu,
    Isus, Mântuitorul meu
    Te-aleg mereu, Te-aleg mereu.

    Isuse-aleg deplin cărarea Ta
    Din miile de căi din lume
    Şi vreau să merg pe ea, cât m-ar costa
    Dă-mi Duhul Tău să mă îndrume.

    Isuse-aleg Cuvântul Tău cel sfânt
    Căci numai el e adevărul,
    Ce-mi dă lumină lină pe pământ
    Şi-avânt să pot ajunge cerul.

    Isuse-aleg iubirea Ta de jar
    Din tot ce-n lume mă îmbie,
    Ca să-mi aprindă-al inimi altar
    Să ard-acum şi-n veşnicie.

    Isuse, din orice Te-aleg mereu,
    Zi după zi Te ştiu mai bine
    Căci Tu eşti dragul sufletului meu
    Alt bun nu-mi vreau decât pe Tine.

Astazi facem alegeri,maine platim pentru ceea ce alegem,de multe ori ne intrebam de ce viata noastra nu e decat durere si suferinta,de ce trecem prin anumite perioade in viata cand totul pare destramat,si nu mai gasim finalul drumului...
Sa luam un exemplu de la fratele Nicolita,in ciuda temnitei,a faptului ca era considerat din punct de vedere social un ,,degradat,, el a stiut ca pentru Domnul e un margaritar pretios.
Sa avem grija la vorbele pe care le alegem,pentru ca vorbele dor si lasa rani adanci,sa luam seama la faptele noastre,de ele depinde pocainta noastra,atitudinile noastre,de ele depinde numele nostru in societate...sa dam un exemplu in toate aceste lucruri.
Cineva ma sfatuia mereu,,mila biruie judecata,,fiti milosi,daruiti celui ce nu are,fiti alaturi de bolnavi si de cei in suferinta,de cei in nevoi...asa vom aduna comori in ceruri..
Sa strangem randurile dragii mei,chiar este timpul sa ne punem viata la punct,nu mai e timp de caldicel,e timpul sa fim in clocot,va sfatuiesc din toate inima,sfintiti-va vietile caci Mirele e gata sa vina,e chiar la usa...cum ne gaseste?
Avem candela plina,sau alergam dupa alte preocupari...
Nu uitati,de alegarile de astazi,depinde viitorul noastru,fericirea noastra...
Vino Doamne Isuse!

Ce ne ramane de facut?

2010-07-14T00:02:00.002+02:00

Acum,in timp ce scriu aceste randuri,ma rog Domnului sa-mi dea intelepciune sa astern in cuvinte gandurile Lui;se zbat in mintea mea indoieli,incertitudini,si chiar necredinta cu care ma lupt aprig in ultima perioada.
Sunt incredintat ca fiecare eveniment din viata noastra are un scop specific,atat bucuriile cat si necazurile sunt ingaduite de D-zeu peste noi,El privind in viitor si in Atotstiinta Sa considerand ca sunt bune pentru noi,lucrand la zidirea noastra.El niciodata nu darama,chiar daca avem sentimentul ca suntem daramati,El ridica intodeauna dar exista un pret care trebuie platit...
Mantuirea e harul nemeritat,e gratis,un dar din partea lui D-zeu pentru noi, dar nu va inselati...lupta pentru sfintenie cere un pret,si nu un pret oarecare,e un pret scump pe care noi trebuie sa-l platim.
In cateva cuvinte;trebuie sa raspundem cu dragoste acelora care ne raspund cu ura,sau chiar cu indiferenta(caracteristica secolului 21),trebuie sa fim darnici nu cu cei ce sunt darnici cu noi,sa apreciem intodeauna pe fratii nostrii...ce spuneti de acest pret?
In cartea sa Pledoarie pentru Hristos,autorul incerca sa domenstreze ca in ciuda faptului ca totul parca e un haos in lumea aceasta,Dumnezeu ramane acelasi,plin de dragoste fata de fiinta umana,in suferinta modeland caracterul nostru...dar aceluia care are credinta zidita pe stanca ,adica intelegand prin Duhul Sfant toate aceste lucruri,nu e nevoie sa i se demonstreze...ca Domnul e bun...o stim cu totii...problema e ca nu o traim!
Ma dau batut!
Ma dau batut de atatea intrebari,de atatea nelinisti care departeaza credinta din inima,ma dau batut de atatea carteli si necredinta...
Ma dau batut Doamne!
Ai castigat batalia cu mine Doamne,azi ma dau batut,nu mai vreau sa lupt cu morile de vant,nu mai vreau sa lupt cu iluziile desarte,nu e lupta mea...am gresit frontul...Doamne ma ierti?
Vreau sa luptam impreuna Doamne,Tu sa fi stanca mea si scutul meu,ajutorul meu in vreme de nevoie...asta e lupta mea...Tu lupti alaturi de mine..cot la cot...
Azi ma dau batut de a lupta in van,a lupta pentru idealurile mele desarte,teluri si tinte fara rost...
Azi vreau sa lupt pentru a castiga Imparatia...
Luptati cu mine?
Ce ne ramane de facut!!!
Doamne..ne dam batuti,capitulam,ai castigat...de azi luptam pentru Imparatie alturi de Tine!
Aleluia!

Din nou la altar!

2010-06-17T22:55:00.002+02:00

Cat de mult valoareaza libertatea de a te inchina lui Isus pentru tine?

2010-06-16T14:23:00.002+02:00

Au fost timpuri in care parintii nostri,bunici nostri, au platit scump libertatea de a se inchina D-lui,se adunau pe ascuns,prin case,prin paduri,platind amenzi,fiind considerati pleava societatii,urmariti,speriati,inchisi...
Sunt atatea marturii care ne arata credinta neclintiita in Domnul Isus,bataia,foametea,pedepsele aspre nu au reusit sa clatine o credinta zidita cu adevarat pe stanca,oameni ca Wrumbrand,Steihard si multi altii au demonstrat adevarata valoare a credintei ...
Noi...crestini secolului 21,liberi,demonstram de multe ori contrariul...ne este rusine sa vestim evanghelia,ne ascundem in fata scuzelor (nu am darul,nu vorbesc bine spaniola,sunt balbait...),cu rusine ne numim crestini,comparandu-ne cu acei ce cu adevarat au avut de suferit...
Priviti aceasta marturie...priviti marturiile bunicilor nostrii...meditati,comparati...imi dati dreptate?

Ziua Cincizecimii

2010-05-19T22:53:00.002+02:00

   Dezbaterile privind Duhul Sfant si Lucrarea Lui sunt impartite,fiecare sustinand ceea ce a primit,uneori chiar fara a cerceta,doar pentru ca a primit asa.Pavel spune ca in lucurile in care am cazut deacord sa mergem inainte,contrazicerile si certurile de cuvinte nu isi au rostul printre noi.
   Nu trebuie sa privim Lucrarea Duhului Sfant cu usurinta,datorita faptului ca Domnul Isus a incredintat lucrarea pe pamant Duhului Sfant,promitandu-ne ca ne va trimite un Mangaietor care va fi cu noi in toate zilele pana la sfarsitul veacurilor.
   Suntem atat de interesati de multe ori de vremuri si soroace,de a stii cu exactitate data venirii Domnului,uneori chiar ne incurcam in date si presupuneri...in capitoul 1 vers 7,Domnul le raspunde clar ucenicilor preocupati de vremuri si soroace: "Nu este treaba voastra sa stiti vremurile sau soroacele;pe acestea Tatal le-a pastrat sub stapanirea Sa".
   Preocuparea noastra primordiala trebuie sa fie marturia unei vieti curate,in casa noastra,in familie,in societatea,culminand cu marturia in intreaga lume.E important sa stim ca totul incepe cu marturia in familie,apoi se extinde spre exterior,marturisind pe Isus Hristos ca Domn si Mantuitor celor din jur si celor din intreaga lume chiar.
   Daca ne uitam cu atentie in capitolul 2 printre categoriile de oameni au fost si cei ce au considerat Lucrarea Duhului Sfant ca inexistenta sub acuzatia ca"sunt plini de must" .De atatea ori refuzam sa credem ca Duhul Sfant are o lucrare speciala cu fiecare dintre noi,si Persoana Duhului Sfant se intristeaza pentru ca realmente refuzam ajutorul Lui.
   Capitoul 1 vers 8,ne relateaza despre puterea pe care o primim atunci cand se coboara Duhul Sfant peste noi.In ebraica,cuvantul folosit este dunamis (dinamita),chiar sensul cuvantului da e explicatie clara Lucrarii Duhului Sfant.
   Personal cred ca este vorba despre Lucrarea Duhului Sfant de umplere,avem nevoie vitala de umplerea cu Duhul Sfant pentru ca doar in felul acesta suntem imputerniciti sa vestim Evanghelia si sa fim martori pentru Domnul nostru.
   Atunci cand puterea Duhului se revarsa peste noi,suntem dinamitati in interior,are efect asupra noastra ca persoana,distrugand la fel ca dinamita eul nostru,mandria noastra si tot ceea ce este lumesc.Asa cum spune David Wilkerson,pana nu ne vedem ruine, cioburi fara valoare,pana Duhul Sfant nu dinamiteaza pacatul si mandria din noi,Domnul nu ne poate da valoare.Atunci cand intelegem ca din ruine Domnul face un palat si din cioburi reconstruieste oglinda sufletului,am atins scopul pe care Duhul Sfant il are inviata noastra,unul dintre scopuri(n.e)
   Nu ati simtit niciodata dorinta de a fi zdrobiti si macinati de Domnul,de a renunta pentru totdeuna la mandrie,la eul nostru acest sentiment este provocat de Duhul Sfant care ne umileste si ne zdrobeste ca apoi sa ne ridice din tarana si sa fim margaritare pretioase.Din pacate nu punem prea mult accent pe Duhul Sfant,pe Lucrarea Lui,daca am stii cate beneficii ar aduce vietii noastre am face din El prietenul noastru.
   Credeti ca la intimplare Domnul a trimis Duhul Sfant sa ne mangaie,sa ne imbarbateze,El a stiut,om fiind simtamantele noastre, starile prin care trecem adeseori,Duhul Sfant fiind Persoana din Divinitate care intelege fiecare amanunt al vietii noastre,fiecare farama din noi...
   Sarbatoarea Cinzecimii este chiar demonstratia data de Domnul,referitoare la Lucrarea Speciala pe care Duhul Sfant vrea sa o faca in viata omului,fiind spre zidire persoanala apoi spre zidirea altora.Unii vor considera ca suntem plini de must,dar Slava Domnului ca avem posibilitatea sa fim plini de Duhul,Aceasta dinamitand spre cei din jurul noastru.Cuvintele noastre vor avea efect,misiunea noastra nu va fi in zadar pentru ca este intarita de Duhul si chiar pecetluita de El.
   El este arvuna mostenirii noastre printre sfinti,pecetea pe care Domnul o lasa peste noi si in noi,dovada a faptului ca ne iubeste atat de mult caci se identifica cu fiecare stare a noastra prin Duhul sfant
   Ce ziceti..hai sa ne imprietenim cu Duhul Sfant;lucrul acesta nu va aduce decat zidire in viata noastra,in familia noastra,in societate si chiar in lume.
   Doresc ca puterea Duhului Sfant,la fel ca la Rusalii,sa fie simtita in fiecare dintre noi,cereti ca Duhul Sfant sa faca Umplerea necesara pentru o viata din belsug din punct de vedere spiritual.
   El are o lucrare speciala in viata fiecaruia,sa nu ramanem indiferenti,ci sa cerem si sa dorim prezenta Duhului Sfant in vietile noastre,si El va lucra intr-un mod special in viata fiecaruia,dupa nevoia pe care o are.
   Sa ne sfintim dar vietile umbland dupa lucrurile de sus,lasand la o parte ceea ce este copilaresc,trecand la bucate tari,si cerand prezenta Duhului Sfant in vietile noastre.
   Doamne mai vreau Rusalii...

Rusalii

2010-05-18T21:36:00.006+02:00

Credinta-Rugaciune , Romani 12:12,Coloseni 4:2

2010-04-30T10:57:00.005+02:00

Linistea credintei (Wiliam James)

Chiar daca talazurile inspumate de la suprafata agita oceanul,ele lasa adancurile acestuia netulburate: iar celui ancorat in realitati mai vaste si mai durabile,vicisitudinile permanente ale destinului personal , par relativ nesemnificative.Persoana cu adevarat credincioasa este prin urmare,de nezdruncinat si plina de calm,pregatita pentru orce indatorire pe care ar putea sa o aduca ziua.

Rugaciunea ne ajuta sa transpunem in cuvinte exact ceea ce ne tulbura

Daca in viata noastra apare ingrijorarea si nelinistea de ce nu am apela la D-zeu?
Emanuel Kant spunea urmatoarele: De ce nu am accepta credinta in D-zeu,pentru ca avem nevoie de o asemenea credinta! De ce nu ne-am conecta acum la puterea motrice inepuizabila care pune in miscare Universul.

Rugaciunea ne da sentimentul ca impartim cu cineva povara,ca nu suntem singuri.

Domnul Isus Hristos a promis ca este cu noi in fiecare zi,ca imparte povara cu noi,ca ne va da puterea sa ducem poverile: Eu sunt cu voi in orce zi...

Rugaciunea initiaza principiul activ de a face-primul pas catre actiune.

Alex Carrel,om de stiinta,spunea urmatoarele: Rugaciunea este cea mai puternica forma de energie pe care o poate genera cineva.

"STARUTI IN RUGACIUNE ...VEGHEATI IN EA CU MULTUMIRI..."

Binecuvantat sa fie Dumnezeul cel Viu,Acel ce asculta rugaciunile noastre si le implineste dupa voia Sa.

Trairea in Hristos. Efeseni Cap 4

2010-04-27T18:29:00.006+02:00

    Isus a plătit preţul de răscumpărare pentru păcatele oamenilor pe cruce. De aceea, iertarea e gratuită celui ce se căieşte de păcatele sale şi se întoarce la Dumnezeu.
    Pocainta nu este o optiune pentru acei ce vor sa fie mantuiti,este o obligatie,o necesitate pentru dobandirea vietii vesnice.1Ioan Cap 2:1-2.
    Necredinta este un act voit,care are loc la nivelul mintii,a intelectului...fiind vinovati sau nu de alegerea pe care o luam,in fata deciziei cele mai importante din viata ; acceptarea mantuirii.
    Natura umana prin ea insasi e pacatoasa,lipsita de scrupule,dar Isus Hristos atunci cand a luat trup de om,coborand intr-o iesle umila,a fost tocmai pentru a schimba starea noastra aflata sub blestemul pacatului si a ne face din nou partasi cu D-zeu la Imparatia Sa Vesnica.
    Metanoia,sau schimbarea radicala a gandirii,are loc atunci cand intradevar credem in Isus Hristos ca Domn si Mantuitor;e o minune inexplicabila intelectului uman,o nebunie pentru cei ce nu-L cunosc pe Domnul.
    Aici intervine Duhul Sfant,care schimba natura noastra pacatoasa prin credinta, in statutul de neprihaniti,de fii de D-zeu si mostenitori impreuna cu El.
    Un exemplu un pic amuzant,este urmatorul :"daca traiesti intr-un dovleac vei deveni rotund la fel ca el,daca traiesti in Hristos devii ca El"
    Trairea in Hristos este urmarea pocaintei sincere,dovada ca suntem nascuti din nou,felul in care gandim,atitudinile noastre,rationamientul nostru,gandirea noastra (stiuta numai de noi).Daca traim in Hristos ,lucrul acesta va avea efecte imediate asupra noastra.

Avem alegerea in El

-nu pentru faptele noastre.
-nu pentru meritele noastre.
-nu pentru pozitia noastra.
Scopul:-sa fim sfintiti
-sa fim infiati

Avem rascumparare prin El

-nu prin faptele noastre
-nu prin eforturile noastre
Prin har suntem mantuiti,prin credinta.
Scopul: -sa slujim de lauda Slavei Sale.

Am fost facuti mostenitori

Duhul Sfant este arvuna mostenirii noastre.El este chezas pana in ziua cand Domnul ne va lua.Daca exista o dovada concreta a locului pregatit pentu noi,este Duhul Sfant,care ne pregateste pentru ziua cea mare,cand vom fi transformati intr-o clipita...
Cine are Duhul Sfant are felul de vietuire al Domnului Isus Hristos.

Quo vadis Iona? Iona: 1.1-3,2.1,3.1-5

2010-04-23T08:51:00.007+02:00

    Trimiterea lui Iona,este trimiterea noastra a fiecaruia in lucrarea care ne-a fost incredintata de Domnul.Avem un talant (uneori avem impresia ca am primit acest talant pentru a-l pastra intact,fara a pune in negot ceea ce Domnul ne-a dat),si darul sau talentul pe care il avem trebuie pus in slujba bisericii,insemnand trimiterea noastra a fiecaruia.
    Caut un om spune Sfanta Scriptura,aceste cuvinte au un ecou vesnic, si chemarea este eterna,actuala,trecand pe langa fiecare inima si asteptand un raspuns.
    De secole intregi se cauta oameni care vor sa dedice din timpul lor,sa sacrifice din pasiunile lor,pentru a deveni pasionati de adevaratul sens al existentei umane...mantuirea sufletului.
    Exemplul cel mai rasunator,de ascultare totala este exemplul Domnului nostru Isus Hristos,renuntand la gloria Cereasca,la Suveranitatea Lui ca D-zeu,coboara la noi,in chip de om,demonstrand simplitate si umilinta prin nasterea Sa in ieslea din Betleem.Isaia cap 53 demonstreaza in mod concret ascultarea neconditionata a Domnului nostru,stiind ca avea sa fie dispretuit si batjocorit,parasit...!
   Exemplul lui Iona este o pilda de neascultare,de consecinte ale neascultarii...apoi de consecinte ale ascultarii.Ascultarea de Domnul intodeauna duce la pocainta celor din jurul nostru.Intodeauna cand suntem trimisi de Domnul intr-o lucrare El are un scop,si scopul este pocainta si mantuirea sufletelor.

1.Trimiterea lui Iona
Motivul trimiterii-pacatul cetatii-
Consecintele trimiterii-pocainta cetatii-

2.Refuzul lui Iona
Motivul refuzului-teama-1.3a
Consecintele refuzului-aruncat in adanc-2.1-3
Atunci cand refuzam trimiterea Domnului ,consecintele neascultarii noastre sunt dureroase.

3.Reintoarcerea lui Iona

Motivul reintoarcerii-a inteles voia D-lui-2.7-9
Consecintele reintoarcerii-pocainta cetatii-3.5

Sunt atatea cetati care au nevoie de noi pentru a le vesti despre mantuirea sufletului si pocainta,sunt atatea suflete care asteapta un om care sa le spuna vestea cea buna,dar,noi preferam sa luam vaporul spre tars,fugind de fata Domnului.
Depinde de noi,alegem drumul spre Ninive,ascultand de trimiterea Mantuitorului,sau luam drumul Tarsului,fugind de fata D-lui si de voia Lui.
Sa ne folosim dar talantul ,alergand spre Ninive unde oamenii au nevoie de pocainta.

Cantarul pentru suflete umane Daniel 5.16 25-28

2010-04-18T08:36:00.002+02:00

Istoria ne relateaza ca, in ciuda faptului ca au fost luati prizonieri,Daniel si cei trei tovarasi au demonstrat ca pot ramane credinciosi lui Iehova;cartea Daniel demonstreaza lucrul acesta subliniind inca o data valoarea credintei in Iehova.
Toate evenimentele se petrec in timpul imparatului Nebucadnetar,acesta cucerind Ierusalimul si luand ostateci dintre tinerii cei mai aratosi si intelepti.
Paralel, in secolul nostru, Domnul Isus cauta tineri asemenea lui Daniel,devotati,credinciosi,care sa nu se spurce cu bucatele lumii acesteia.Este adevarat,sunt ademenitoare,au ingrediente placute ochilor si simturilor,dar Domnul doreste sa ramanem fideli Lui,infruntand poftele veacului si renuntand la noi insine.
Caut un om...de veacuri aceste cuvinte suna si rasuna,sfidand timpul,multi le-au auzit si au decis sa fie omul ales si placut D-lui,multi au auzit si totusi au preferat pizza hot cu ingredintele ei lumesti.Ni se ofera o multitudine de alegeri,intre pofte ale firii,care fac carnea sa tremure,pofte ale ochilor, care fac imaginatia sa se imbolnaveasca.Ramane la alegerea noastra sa decidem ce facem cu aceste ingrediente oferite de Diavol,le respingem aidoma lui Daniel sau devoram pacatul care ne va distruge viata,familia si onoarea.
Doamne ajuta-ne sa alegem sa fim omul din spartura,dedicati Tie si dorind partasia si prietenia cu Tine...
In timp ce imparatul Nebucadnetar alege ingredientele lumesti,Iehova trimite un cantar pentru a arata ca faptele lui demonstreaza nulitatea lui ca om: fara Iehova nu existam, vorba lui Shakespeare, to be or not to be.E simplu, existam sau nu existam.Nebucadnetar nu exista...mene,teke,upfarsin...numarat,cantarit si impartit...
Iehova a pus in cantarul Sau tot ceea ce Nebucadnetar credea ca are valoare..si s-a dovedit ca nu exista...
    Care sunt lucrurile care nu au valoare..pe cantarul pentru suflete umane?

1.Bogatiile nu valoareaza nimic pe cantarul lui D-zeu.
   Tot ceea ce Nebucadnetar adunase,toate bogatiile pe care le avea, nu au valorat nimic, atunci cand au fost puse in balanta.
   Ceea ce da valoare vietii noastre este bogatia sufletului,daca avem sufletul bogat si plin de bucuria mantuirii...talerul se va inclina in favoarea noastra.

2.Intelepciunea dobandita de-a lungul anilor nu are valoare.
   Toate cunostintele noastre nu au valoare pe cantarul Lui,ne sunt de folos doar aici ,e bine sa le dobandim,dar fara sa punem accent pe ele,considerandu-le ceva util pentru viata acesta...Sa nu uitam prioritatile.

3.Ceea ce da valoare vietii si ceea ce ramane este ceea ce facem pentru Domnul.
   Simplu...a fi sau a nu fi depinde de noi, daca existam sau daca suntem devotati propriilor interese,propriei noastre persoane...idealurilor vremelnice ale lumii acesteia.Credinta noastra in Domnul Isus Hristos,ne face sa dobandim o mare valoare,inestimabila,si balanta va avea greutate in dreptul nostru.
   Doamne ajuta-ne sa ne traim viata in curatie si sfintenie,fara sa ne legam inima de nimic din ceea ce este trecator.

Tragedia bisericii ! Iacov cap 4

2010-04-13T17:56:00.003+02:00

Biserica lui Hristos a suferit de-a lungul timpului schimbari radicale,unele in bine, altele nu au facut decat sa produca certuri,dezbinari si sa transforme biserica lui Hristos, cea fara pata si zbarcitura, intr-un loc al paradei modei,al barfelor, al intilnirilor de afaceri sau amoroase.
Dintotdeuna biserica a suferit atacuri,atat din afara, cat si din interior,luptele cele mai dureroase fiind cele interioare.Imaginati-va ochiul luptand impotriva gurii,in loc sa se multumesca fiecare cu rolul pe care il are in trupul uman.
Parca secolul nostru este tot mai intetit de luptele interioare,lupta dupa un scaun in biserica,dupa o functie inalta,lupta intre frati,partidele din biserici,acestea ducand la o imagine nu prea placuta a bisericilor.
Trebuie sa invatam sa ne pastram biserica fara pata,cu sacrificii de multe ori,sa invatam sa lasam de la noi,sa fim mai dornici dupa partasie,sa renuntam la indiferenta acuta pe care o demonstram unii fata de altii,sa invatam sa iubim cu adevarat, pentru ca, in acest cuvant se implineste toata legea si Prorocii.
Iata cateva dintre motivele pentru care biserica este tot mai asediata atat din interior cat si din exterior.

   1.Luptele din interiorul bisericii. v1
a.Radacina luptelor v1b.
      b.Consecintele luptelor v 2-3

2.Prietenia cu lumea v1b
      a.Radacina prieteniilor v 1-3
      -poftele lumesti,certurile,placerile.
      b.Consecintele prieteniei v 4b
      -cine vrea sa fie prieten cu lumea se face vrasmas cu D-zeu

3.Caractere imorale -murdare-
     a.Radacina caracterelor v 8
   -curvia sufletului denota un caracter imoral,un om cu inima impartita.
     b.Consecintele caracterelor v 4,9
     -curvia,ticalosenia,vorbirea de rau,lauda de sine...

4.Revitalizarea bisericii
     a.Smerenia v 10
     b.Parere de rau-tanguire si planset-v 9
     c.Ascultare de Domnul v 15
     d.Facerea binelui v 7

Daca vrem ca biserica sa ramana in picioare si sa nu fie daramata de lupte,sa ramana curata,intacta fata de lume,trebuie sa indeplinim conditiile din ultimul punct,smerenia,pocainta-parere de rau,ascultare de Domnul,si sa continuam in facerea binelui.
Domnul sa ne intareasca in trupul Lui, care este biserica,revitalizand prin sprijinul nostru pe cei din jur.
Suntem membrii aceluiasi trup,sa ne comportam ca atare.
Domnul sa fie laudat!

Nu te departa de Ierusalim. Fapte Cap 1.1-11

2010-04-12T13:45:00.003+02:00

   Tendinta omului de a se departa de biserica,de principiile curate ale bisericii este tot mai acuta in zilele noastre.
   Chiar suntem considerati conservatori,incuiati,inapoiati,daca ne pastram curati si pastram intacte principiile primare ale bisericii,adeseori biserica tranformandu-se intr-un show al muzicii,al bunilor oratori.
   Biserica lui Hristos este asediata zi de zi,atat din afara cat si din interior.
   Atunci cand ne departam de biserica,pierdem partasia si nu doar atat.In biserica invatam lucrurile privitoare la Imparatia lui D-zeu,acolo suntem modelati si invatati pe Calea Domnului.
   Domnul nostru Isus Hristos nu a sfatuit ucenicii sa nu se departeze de Ierusalim,ci atentie,le-a poruncit.
   In continuare am sa punctez cateva dintre motivele pentru care Mantuitorul ne porunceste sa nu ne departam de biserica.

   1.In biserica primim fagaduinta Tatalui vers 4
   Fagaduinta ~e f. înv. Intenție declarată (de a întreprinde ceva); promisiune.Atunci cand Domnul ne-a fagaduit ca ne va pregati un loc impreuna cu El,nu este doar o promisiune,ci este un angajament pe care il face copiilor sai.Haideti sa citim 2 Petru 1.4.Acolo spune ca El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe,ca prin ele sa ne facem partasi firii Dumnezeiesti.
Sa nu ne indepartam de principiile sacre ale bisericii si astfel vom dobandi fagaduintele Lui.
   2.In biserica primim puterea Duhului Sfant vers 8a
   Duhul Sfant este arvuna mostenirii noastre,este un avans a ceea ce Domnul D-zeu ne-a pregatit,experientele prin Duhul Sfant sunt doar o parte a puterii Dumnezeiesti,a pacii si a bucuriei ce o vom dobandi la finalul alergarii noastre.Avem nevoie de Duhul Sfant sa ne coordoneze viata,planurile,sa ne mustre,sa ne indemne.
Avem nevoie de Umplerea cu Duhul Sfant pentru a fi plini de Duh si a experimenta minunile pe care El le face prin noi si in noi.
Sa nu ne indepartam de biserica,in biserica primim puterea Duhului .
   3.In biserica invatam sa fim ucenici si martori ai Domnului. vers 8
   Dupa ce primim puterea Duhului Sfant ,adica dupa ce suntem inzestrati,Domnul ne porunceste sa ducem Evanghelia pana la marginile pamantului, in felul acesta suntem martori si misionari pecetluiti de Duhul Sfant.
In biserica invatam cum trebuie sa misionam,invatam sa fim martori,invatam Cuvantul Lui. Nu te indeparta deci de biserica.
   4.In biserica invatam sa asteptam venirea Lui. vers 11
   Venirea Domnului nostru este asteptarea tuturor credinciosilor de pe pamant,sfarsitul greutatilor, al lacrimilor,al durerii si inceputul unei vesnicii pline de lauda si bucurie.VINO DOAMNE ISUSE!
      Nu vezi cum vremea se destrama
      Si cat de scurt e al vietii drum
      Curand Isus cu glas de arama
      Iti va aduce avant sau teama
      O vino acum, Isus te cheama
      O vino acum!

Doamne..!

2010-04-10T21:55:00.002+02:00

In urma cu 700 de ani Francisc de Assisi scria urmatoarele:

   "Doamne,fa-ma o unealta a pacii Tale.
    Unde e ura lasa-ma sa seman iubire.
Unde-i jignire,iertare.
Unde-i indoiala ,credinta.
    Unde-i disperare,nadejde.
    Unde-i intunerec,lumina.
    Unde-i tristete,bucurie.
    O Stapane ceresc ,fa-ma,fa sa nu caut sa fiu consolat atat de mult pe cat sa consolez.
    Sa fiu inteles pe cat sa inteleg pe altii.
    Sa fiu iubit pe cat sa iubesc,pentru ca dand primim : iertand suntem iertati si murind ne nastem in

VIATA VESNICA.

    Secolul 21 pare atat de plin de viata,plin de pasiune,suntem biciuiti cu tot felul de imagini,vizualul a luat locul sacrului,si sinceritatea si pasiunea pt Hristos sunt un subiect tabuu.Totul de rezuma la noi insine,imaginea noastra in societate,casa noastra,masina noastra,apartamentul nostru...ceilalti parca sunt inexistenti.Cand vom invata ca "dand primim si murid (fata de lume) ne nastem in viata vesnica.
   "Am fost trist ca nu avem pantofi pana cand am vazut un om fara picioare"
    Doamne ai mila ne noi!

Necaz sau binecuvantare? 2 Cor 1:3-7

2010-04-07T13:06:00.001+02:00

Un prieten mi-a cerut sa public aceasta schita de predica,este vorba despre starea noastra sentimentala sau ce se intimpla in sufletul nostru, atunci cand suntem,,nacajiti".Am cautat in Dex definitia cuvantului necaz:
NECÁZ, necazuri, s.n. 1. Stare a celui necăjit; supărare, mâhnire, tristețe, amărăciune; suferință. * Expr. La necaz = în momente de supărare; într -un moment critic, în primejdie. 2. Ceea ce provoacă cuiva o suferință fizică sau morală; neajuns, neplăcere, impas; (la pl.) încercări, greutăți. 3. Pornire împotriva cuiva; mânie, furie, ciudă, pică. * Loc. prep. În necazul (cuiva) = cu intenția de a supăra (pe cineva). * A avea necaz (pe cineva) = a fi supărat (pe cineva), a purta (cuiva) pică. A -i fi (cuiva) necaz = a -i fi ciudă, a -i părea rău (de ceva). A -i face (cuiva) în necaz = a supăra (pe cineva) intenționat. De necaz = ca ripostă la o nemulțumire; pentru a -și exprima ciuda, mânia.
E o stare de suparare,de mahnire de suferinta chiar,provocata de o suferinta fizica,de o suferinta spirituala sau apare de multe ori fara sa ne dam seama (starea de amaraciune,de tristete)
Paralel, cel ce trece prin ,,atelierul lui D-zeu" experimenteaza aceasta stare frecvent,este un mijloc prin care Domnul lucreaza in viata omului.
Citind cu atentie textul, in versetul 6 ,Pavel ne spune ca "daca suntem in necaz suntem pentru mangaierea si mantuirea voastra",e interesant ca necazurile personale uneori sunt pentru a mangaia pe altii,dar versetul 7 spune ca o concluzie;"cel ce are parte de nacazuri,are parte si de mangaiere"
Slavit sa fie Cel ce da mangaierea.

1.In necazuri suntem mangaiati de Domnul intodeauna.
2.In necazuri suntem gata sa mangaiem pe altii(sa simtim unii cu altii)
3.In necazuri capatam o nadejde neclintita.

Acestea sunt doar punctele principale,cei ce trec prin necazuri, la vremea potrivita vor fi mangaiati .Incercati sa luati fiecare punct in parte,sa-l dezvoltati,si veti ajunge la concluzia la care a ajuns Pavel in versetul 7,crezand din toata inima ca Acel ce da mangaierea este Dumnezeu.Versetul 1 reda clar concluzia, inca de la inceputul cap 1.
In concluzie," suferintele prin care trecem in vremea de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi de slava viitoare",necazurile prin care trecem sunt de fapt binecuvantari spirituale, ajutandu-ne si disciplinandu-ne,tranformati "prin innoirea mintii" si aducand in viata noastra nadejede,rabdare,compasiunesi mai multa credinta.Necazul este o binecuvantare pentru cel credincios.
BINECUVANTAT SA FIE DUMNEZEUL MANGAIERILOR!

"Atunci L-au scuipat in fata, L-au batut cu pumnii ,si L-au palmuit.." Matei 26:67

2010-04-02T11:49:00.000+02:00

PRIVESTE ACESTA POZA CU ATENTIE SI VEI INTELEGE IMENSITATEA DRAGOSTEI LUI, APOI UITA-TE IN VIATA TA...priveste cu atentie,durerea,suferinta,chinul...si mai uita-te odata in viata ta...
Cei ce ne batem cu pumnii in piept ca suntem crestini,cei ce ne credem buni,credinciosi, lasand la o parte ceea ce se vede; cum este inima noastra,care sunt atitudinile noastre,cum e viatza noastra...in paralel cu acest verset,batut,scuipat,batjocorit,palmuit...suntem deranjati de orce remarca a vreunu-i frate,indiferenti,nu acceptam mustrarea...cata diferenta intre ceea ce ar trebui sa fim si ceea ce suntem...un singur gand astazi: El a suferit din plin dispretul.batjocura,chinul,tradarea,bataia...care ar fi comportamentul nostru trecand prin aceiasi situatie..ganditi-va in mod sincer...si ne vom da seama ce fel de crestini suntem.In Isaia gasim scris in mod clar si infiorator durerea si suferintza Mantuitorului,chiar daka a stiut ca va avea parte doar de durere si suferintza ,a acceptat sa ne fie Salvator."
"Iata Mielul lui D-zeu care ridica pacatul lumii"
"Despreciado y desechado entre los hombres, varón de dolores, experimentado en quebranto: y como que escondimos de él el rostro, fué menospreciado, y no lo estimamos.Ciertamente llevó él nuestras enfermedades, y sufrió nuestros dolores; y nosotros le tuvimos por azotado, por herido de Dios y abatido.Mas él herido fué por nuestras rebeliones, molido por nuestros pecados: el castigo de nuestra paz sobre él; y por su llaga fuimos nosotros curados."

Care este atitudinea noastra in fata situatiilor limita! Iov cap41:1-5 cap 42:1-6

2010-04-01T23:25:00.001+02:00

Situatia lui Iov este oarecum situatia multor romani aflati atat in diaspora cat si in tara.Gasesc ca asemenarile sunt foarte apropiate,asa zisa "criza financiara" a afectat foarte multi crestini(in ciuda faptului ca ar trebui sa "cautam Imparatia", ca celelalte lucruri sa ne fie date pe deasupra.
Suntem mai mult ca niciodata critici cu D-zeu,la fel cum Iov, in cap 40, spune ca"a vorbit impotriva Celui Atotputernic",chiar L-a mustrat pe D-zeu.Cata asemanare intre Iov si crestinii secolului,nemultumitori,fara evlavie,critici la adresa Lui...
In diaspora,ma refer la Spania,asemanarea este si mai contrastanta,am avut mult,am pierdut,am castigat,ne-am obisnuit cu mult,si putinul pe care-l castigam acuma e considerat de noi de multe ori "situatie limita".Romanii isi parasesc apartamentele,ratele la banci se platesc greu...situatii limita, din punctul nostru de vedere..dar al D-lui?
In continuare, punctez cateva aspecte legate de increderea noastra in D-zeu sau cum ar trebui sa ne comportam in aceste situatii.Il luam ca exemplu pe Iov,pentru ca a inteles in final care a fost scopul incercarilor si, in ciuda faptului ca s-a revoltat, finalul este "o pocainta sincera,in sac si cenusa"
Cum trebuie sa ne comportam in fata acestor situatii!
Care trebuie sa fie atitudinea noastra!

1.TREBUIE SA RECUNOASTEM ATOTPUTERNICIA LUI D-ZEU Cap 42:2
Daca ramanem constienti ca D -zeu este acelasi "ieri.azi si in veci",este un inceput al relatiei fructuoase cu D-zeu,care ramane stransa, in ciuda circumstantelor
2.TREBUIE SA RECUNOASTEM CA D-ZEU INCA FACE MINUNI Cap 42 :3
Minunile au fost dintodeauna o latura speciala a lucrarii Mantuitorului.Credem inca in puterea Lui de a vindeca bolnavii,a reda vederea orbilor,a ne da banii de chirie,serviciul necesar pentru a putea face fata cheltuilelilor zilnice,sau inca ne certam ca nu avem la fel ca "altii"
3.TREBUIE SA STAM DE VORBA CU D-ZEU Cap42:4
Rugaciunea este starea de vorba cu Dzeu,cat stam de vorba cu El ,atat sta de vorba si El cu noi.
4.TREBUIE SA NE POCAIM IN SAC SI CENUSA Cap 42:6
Pocainta noastra sincera vine in urma ascultarii si recunoasterii atotputerniciei Lui,a faptului ca poate face minuni,in felul acesta intodeauna vom face fata situatiilor limita.

Ca sa inveti sa stai deasupra valurilor,trebuie sa cobori din barca! Matei 14:22-36

2010-04-01T10:46:00.000+02:00

Dupa moartea lui Ioan Botezatorul,Isus este intristat dar continua sa-si faca lucrarea,sa faca minuni.
In versetul 13 El se retrage singur,pt a sta in partasie cu Tatal.De aici necesitatea fiintei umane de a sta in partasie cu D-zeu,in momente de tristetze,de bucurie...avem nevoie de El.
Chair daka este trist Isus ramane alaturi de oameni.v 14 El sileste ucenicii sa intre in barca si sa treaca de partea cealalta.Adeseori Domnul ne sileste sa trecem de partea cealalta(lasand in urma tot ce tine de lume)prin incercari,ca sa ne transforme in aur curat pt a fi vrednici(chiar daka vrednicia noastra nu se dovedeste prin faptele noastre,ci prin Harul Lui,prin neprihanirea care am primit-o prin credintza,si prin sfintenia pe care o dovedim luptand impotriva pacatului)

1.PIEDICI PUSE ATUNCI CAND INCERCAM SA COBORAM DIN BARCA
    a.Teama v 26
b.Deznadejdea v 26
    c.Comoditatea

2.CONSECINTELE "COBORARII NOASTRE DIN BARCA"
    a.Stam deasupra valurilor
    b.Invatam imposibilul
    c.Suntem alaturi de Domnul.

    La mal invatam poruncile Domnului,invatam mustrarea,primim Duhul Sfant,dar puterea Domnului o vedem in larg acolo unde valurile si vanturile ne stau impotriva,in larg invatam sa credem imposibilul,minunile Mantuitorului.E usor sa stam la mal,balacindu-ne in apa mica si fugind de valuri,e minunat sa invatam in larg calcand pe valuri,si sfindand vantul.

Ascultare si supunere neconditionata Gen 37

2010-03-31T19:46:00.000+02:00

Printre marile exemple demne de urmat ale Sfintelor Scripturi,cartea Geneza ne relateaza istoria unui tanar care in ciuda circumstantelor care parea sa-i fie potrivnice,a ramas ascultator,cladindu-si credinta pe faptul ca D-zeu ramane acelasi,fomandu-si un caracter nobil,infruntand ispitelesi slujindu-L pe D-zeu,chiar daka aparent viata putea sa-i ofere mult mai mult.
El a privit in viitor,a avut incredere in Iahve,incredere care nu i-a fost inselata.
Chiar daca a fost urat de fratii sai,vandut,inchis,el a trait cu credinta,stiind ca D-zeu i-a pregatit un viitor(pornind de la copilaria lui si pana in momentele de glorie suprema) si aceasta doar datorita ascultarii si valorilor morale pe care le avea intiparite in mintea si inima sa.
Iosif a fpst al 11-lea fiu al Iacov,dar primul fiu al Rahelei (gen 30:24)fiind fiul favorit al tatalui sau.
Data cea mai probabila a istoriei lui Iosif o gasim undeva prin anul 1720-1550 i.n CR ,in perioada faraonilor hicsosi.
Cert este faptul ca D-zeu a avut un plan maret cu Iosif,probabil ca nu a inteles prea bine la inceput planul lui D-zeu,dar s-a lasat calauzit de bratul puternic al Lui.
Totul a inceput cu niste vise pe care Iosif le relateaza fratilor sai si astfel devine Iosif cel urat de fratii sai
In planul de ucidere al lui Iosif intervine Ruben care sugereaza sa il inchida in aceea fantana,cu scopul de a-l scapa mai tarziu.Dar intre timp trece o caravana de negustori si este vandut.
Iosif a fost vandut in Egipt,acolo ii mergea foarte bine din cauza ca Domnul era cu el.
IOSIF INTODEAUNA IESE VICTORIOS! SE IMPOTRIVESTE DIAVOLULUI,FUGE DE POFTA!

A. ASCULTAREA IMPLICA SUPUNERE IN CIUDA CIRCUMSTANTELOR.

a.Invidia fratilor sai.
1.Visele sale v 5-10
2.Uneltirea v 18-26

b.Injosirea la care este supus
1.Groapa,targul v 22-24,27-30
2.Captivitate,robie v 20-22

B. ASCULTAREA DUCE LA INALTARE

a.Punerea la incercare
1.Visul lui Faraon v1-8
2.Interpretarea visului v 9-36

b.Inaltarea
1.Pozitia cea noua v 40-44
2.Noul nume c 45

C. CONCLUZIILE SUPUNERII LUI IOSIF

a.Iosif cel care da hrana gen 41-54,42-38
1.Nevoia c 41,54-55
2.Ajutorul c 41, 54-57

b.Iosif impaciuitorul
1.Primirea 43:16-34
2.Iosif se face cunoscut 45:1-15

c.Iosif salvatorul
1.Invitatia 45:16-28
2.Calatoria 46:1-6
3.Intalnirea 47:1-10

BINECUVANTAREA ESTE CONDITIONATA DE ASCULTARE,APOI DE SUPUNERE CA URMARE A ASCULTARII.
BINECUVANTAREA LUI IOSIF A FOST REZULTATUL CREDINTEI SI RABDARII.